Vis neîmplinit.

In copilărie aveam, ca orice alt copil, un vis. Numai că al meu era aparte.
Nu doream să devin prințesă (mai degrabă polițist, dar când am aflat ce ar urma să văd la "locul crimei", m-am lecuit), nu vroiam să am un castel (ci doar sa mă mut, ca să scap de gura lu' Hitler - pardon, mama) și nici nu îmi închipuiam cum vine un prinț pe cal alb și mă seduce (în conceptul meu, oricum acel "prinț" e tatuat, cu cioc sau barbă și vine calare pe un Harley; mă răpeste - deși este impropriu spus, mai degrabă l-aș răpi eu pe el - și fugim în Vamă).
Dorința mea era să găsesc pe cineva care să mă ceară de nevastă, iar eu, la starea civilă, să îi spun un mare "NU!"

Problema nu e că nu l-am găsit încă, nici că am crescut și nu mai am eu inimă să fac așa ceva, dar zilele trecute am aflat cu stupoare că aș lua amendă.
In tot acest timp, singura întrebare care m-a bântuit a fost "De ce?"

Am înțeles motivul pentru care se dau amenzi dacă suni la 112 și spui că ți-a murit. (Cum cine? La intrare!)
Am înțeles-o și pe aia cu comanda de taxi la poliție. Am înțeles cam tot ce se poate înțelege. Dar pentru un simplu "Nu"?

Ar fi ilogic să mă gândesc la faptul că primarul și-ar pierde timpul cu mine. Din contră, ar scăpa și el mai repede de textul ăla tâmpit și de mozoleala de după.

Apropo, mi se pare o idioțenie partea cu "nesilit de nimeni". Și dacă s-ar mărita vreuna constrânsă de împrejurări cu cel mai mare cămătar din Rahova, tot n-ar putea să spună: "Domnule primar, vedeți... eu sunt obligată să îl iau de bărbat pe tancul ăsta chel, că dacă nu, vine mâine cu săbiile și îmi taie toată familia, toate neamurile, și dacă tot nu s-a săturat, îmi dezgroapă rudele moarte și le taie și pe-alea... Așa că vă rog să vă faceți meseria."

Dacă tot intră în parlament diferiți să își rezolve diferite (personale), mă bate gândul să supun și eu la vot o lege prin care să se scoată amenda respectivă.
Nu de alta, dar poate mai sunt altele/alții ca mine, iar eu sunt pro visuri împlinite!