navigam azi pe site-urile cu accesorii pentru chitari cautand o husa pentru Stagg-ul meu electric. ma tot uitam, dar nimic interesant: husa chitara acustica 75 ron, husa subtire chitara electrica 90 ron. ma mai plimb putin, poate dau totusi peste ceva care sa-mi starneasca atentia cu adevarat. si ce sa vezi!? un acordeon la "doar" 31 de milioane lei vechi. (daca dadeam "next page", cu siguranta gaseam si la un pret mai mare)
ma intreb... oare ce poate sa faca de banii aia?! chitara mea, spre exemplu, o bag in priza, butonez din amplificator si ma simt ca la un concert Metallica... (nu mai spun ca am dat pe ea doar 800 ron) dar un acordeon?!
poate n-am sa inteleg niciodata. oricum, ce sa mai... daca toti aurolacii si muritorii de foame de pe strada au parte de un astfel de aparat performant, imi doresc sa fac si eu parte din breasla.
duminică, 23 martie 2008
marți, 18 martie 2008
Daca O Faci, Fa-o Cu Cap!
am asistat zilele trecute la un furt dintr-un magazin de haine. nu dau nume nu din motive de securitate, ci pentru a nu face reclama.
faza a stat in felul urmator: o tipa a luat o bluza, i-a scos piuitoarea, a pus-o in buzunarul de la haina iar bluza in geanta. toate bune si frumoase pana a ajuns in dreptul usii, moment in care, normal, s-a declansat alarma. la autosesizarea organului competent, si anume a bodyguard-ului, fata s-a aparat sustinand ipoteza conform careia sigiliul a fost gasit intamplator pe jos, iar ea nu a facut decat sa il ridice, urmand sa-l inapoieze vanzatorilor; trecand peste faptul ca una din manecile "carpisoarei" atarna vizibil de poseta.
ideea ar fi putut fi una stralucita iar planul de succes in cazul in care toata lumea din magazin, inclusiv martorii care au asistat la scena ar fi avut minte de gaina, ar fi fost orbi, poate si surdo-muti...
pe data viitoare
faza a stat in felul urmator: o tipa a luat o bluza, i-a scos piuitoarea, a pus-o in buzunarul de la haina iar bluza in geanta. toate bune si frumoase pana a ajuns in dreptul usii, moment in care, normal, s-a declansat alarma. la autosesizarea organului competent, si anume a bodyguard-ului, fata s-a aparat sustinand ipoteza conform careia sigiliul a fost gasit intamplator pe jos, iar ea nu a facut decat sa il ridice, urmand sa-l inapoieze vanzatorilor; trecand peste faptul ca una din manecile "carpisoarei" atarna vizibil de poseta.
ideea ar fi putut fi una stralucita iar planul de succes in cazul in care toata lumea din magazin, inclusiv martorii care au asistat la scena ar fi avut minte de gaina, ar fi fost orbi, poate si surdo-muti...
pe data viitoare
sâmbătă, 15 martie 2008
Mare Ti-e Gradina Doamne Dar Multi I-au Sarit Gardul
intr-o superba zi de martie ma intorceam de la facultate, inevitabil, pe la Bucur Obor. ma uitam de jur-imprejur cu speranta ca voi vedea ceva interesant pe la tonetele cu reviste, manuale scolare si alte lucruri de gen. vad o carte de colorat pe care scria cu litere de-o schioapa "Exersati-va talentul". mi s-a parut total neinteresant, avand in vedere ca peste mai putin de-o luna voi implini 22 de ani; nu ca nu mi-ar surade ideea de a sta la birou si de a mazgali foile cu creioane cerate in loc sa termin proiectul la instalatiile de incalzire sau sa calculez te-miri-ce substante la frigorifice...
las capul plecat pentru o secunda si cind il ridic... stupoare: printre cartile pentru copii intre 3-5 ani si culegerile de matematica pentru bacalaureat vad suspendata o poza putin cam vulgara a unei domnisoare! stiu ca romanilor nostri le-a mers mintea de multe ori departe, dar totusi... cum sa-ti numesti revista (scuzati cuvantul!) "Tite 2008"?!?!?!
sincer, ma intreb cum pot fi numiti cei care scriu articolele si, mai mult decat atat, daca exista in cadrul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, pe langa departamentele cunoscute, si "Jurnalismul Obscen", Relatii Publice (Cu Straini) si "Publicitate Deocheata"
astept cu nerabdare celelalte parti din trilogia "Organele Sexului Frumos": "Uter 007" si "Vagin 69".
las capul plecat pentru o secunda si cind il ridic... stupoare: printre cartile pentru copii intre 3-5 ani si culegerile de matematica pentru bacalaureat vad suspendata o poza putin cam vulgara a unei domnisoare! stiu ca romanilor nostri le-a mers mintea de multe ori departe, dar totusi... cum sa-ti numesti revista (scuzati cuvantul!) "Tite 2008"?!?!?!
sincer, ma intreb cum pot fi numiti cei care scriu articolele si, mai mult decat atat, daca exista in cadrul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, pe langa departamentele cunoscute, si "Jurnalismul Obscen", Relatii Publice (Cu Straini) si "Publicitate Deocheata"
astept cu nerabdare celelalte parti din trilogia "Organele Sexului Frumos": "Uter 007" si "Vagin 69".
sâmbătă, 1 martie 2008
O Floare Pentru O Floare
dupa cum am promis, am venit cu vesti calde.
astazi este 1 martie, dar fiind sambata, fetele de la firma au primit ieri cadouri de martisor. foarte frumos gest. ce oameni... ce caracter... sunt de laudat mai ales pentru faptul ca pe mine au vrut sa ma protejeze atat optic, cat si psihic, neoferindu-mi nimic. nimic-ul consta intr-o floare mov.
obisnuiti cu mine imbracata doar in negru, probabil si-au spus ca nu are rost sa arunce bani aiurea, culoarea florii fiind invers proportionala cu preferintele mele.
multumesc pentru intelegere!
si un scurt mesaj pentru nenea cu cadourile: nu as fi vopsit floarea in negru, n-as fi pus tinte pe marginea petalelor si nici nu as fi incercat sa o leg cu un lant de pantaloni...
astazi este 1 martie, dar fiind sambata, fetele de la firma au primit ieri cadouri de martisor. foarte frumos gest. ce oameni... ce caracter... sunt de laudat mai ales pentru faptul ca pe mine au vrut sa ma protejeze atat optic, cat si psihic, neoferindu-mi nimic. nimic-ul consta intr-o floare mov.
obisnuiti cu mine imbracata doar in negru, probabil si-au spus ca nu are rost sa arunce bani aiurea, culoarea florii fiind invers proportionala cu preferintele mele.
multumesc pentru intelegere!
si un scurt mesaj pentru nenea cu cadourile: nu as fi vopsit floarea in negru, n-as fi pus tinte pe marginea petalelor si nici nu as fi incercat sa o leg cu un lant de pantaloni...
joi, 28 februarie 2008
Mama Prostilor E Mereu Gravida
in sfarsit am un job. job-ul ca job-ul, da' ce te faci cind lucrezi cu o mana de oameni timpiti?! stai si rabzi, rabzi si mai rabzi un pic... pana constati cu stupoare ca oricate sacrificii, matanii si rugaciuni ai face, echipa ta nu se mai face bine nici cu medicamente straine.
mare hipermarket mare, sta sa cada cladirea pe tine dar esti fericit ca ai geamuri fumurii si un scaun de 2 milioane la birou. de ce imi suna a subiect de manea?! anyway...
ce-i drept, si mie mi-a suris ideea de confort... primele 2 saptamini. apoi au inceput ororile:
vine la mine o colega si, de-a dreptul oripilata, imi zice: "am dat sa deschid usa de la biroul de posta si am ramas cu clanta-n mana". am zimbit si mi-am spus ca e doar o intimplare nefericita din ziua de inaugurare a cladirii.
- trecu o zi, trecura trei - ma duc intr-o pauza bine meritata sa imi savurez linistita tigara in compania altei amice... pe terasa. incep si ii povestesc cat de bine ma inteleg cu sefa mea si cum vrea ea sa ma dea afara pentru simplul fapt ca nu ii place cum scriu. imi tot repet: menopauza e de vina. asta-mi distrage atentia de la eventuale refulari.
reteta era simpla: se ia o bucata mana dreapta si se propteste in coltul drept al tastaturii. pentru a da un bun randament, o meditatie de 2-3 ani la pian constituie un atu. se ia mina stanga (singura) si se plaseaza degetele unul cite unul pe tab, respectiv ctrl + s pentru un "save" mai rapid. firma va ureaza facturare placuta!
colega mea rade, mie insa mi se pare de plans. dupa mai multe incercari esuate in care am dat sa ii explic sefei ca google - my friend - si messul m-au ajutat sa scriu repede cu cifrele din partea de sus, m-am dat batuta. am impresia ca femeia asta e prietena cu murphy... si cu legile lui cu tot. incerc sa ii urmez "boassei" instructiunile ca sa imi iasa o factura ca la carte. si reusesc... intr-un timp de 3 ori mai mare. revin la sentimente mai bune cand observ ca m-a lasat in pace; reiau vechiul meu mod de tastare. wrong thought. m-a prins. si aici intervin legile de care vorbeam mai sus. toata ziua am folosit "regula mainii drepte" iar cind am vrut sa retraiesc momentele de glorie alaturi de cifrele ce-mi erau cunoscute, m-a vazut... scandal. nervi. amenintari. tot tacamu'. promit ca nu mai fac... de maine. asa spun mereu.
colega mea nu se mai opreste din ras. ii spun: "nu rade ca nu stii de unde sare iepurele..." (cine stie ce are aia prin geanta!?). terminam tigara si incercam sa iesim de pe terasa. clar. vive la France! vive notre carduri de acces! colega mea se opreste din ras, acum e randul meu. mai mult timp petrecut inchisa pe terasa -> mai multe tigari fumate -> mai putine facturi -> mai multe injuraturi de la "cei-de-sus". ma opresc si eu. not funny. cand mii de ginduri imi navigau prin materia cenusie, ce sa vezi?! om la orizont. mai important e ca... om cu card la orizont. incearca si el sa ne elibereze din mrejele sistemului de blocare-deblocare al usilor, dar fara rezultat. suntem condamnate la suferinta. eu deja sufeream cu nervii. nenea se da batut. pleaca. imi vine si mie sa plec, da' pe scurtatura. ma gandesc ca nu e mult de la 1 la parter.
se pare ca regina surprizelor tine cu noi... apare femeia de serviciu. oh, are si ea card. cite peripetii in doar 20 de minute. si... ce sa vezi?! la ea merge cardul. daca nu eram eu personaj principal la faza asta, as fi putut jura ca e o secventa dintr-un film prost cu... prosti.
iesim intr-un final din captivitate si ne intoarcem la iubirile noastre eterne: facturile.
alta zi, alta timpenie. stau la povesti cu V. imi spune cum, cu 3 ore in urma, a stat toata firma in frig pentru ca era cladirea armata iar sistemul nu mai raspundea la comenzi. sa ma mir? mai bine nu. nu am de ce. nu e prima si nici ultima oara. imi vad de treaba, cind o voce masculina de undeva din tavan ne roaga insistent sa parasim cladirea in cel mai scurt timp posibil. ies pe hol si ma simt ca in "jumanji". din toate birourile, baile si colturile ies femei tipand. alta, mai-mai sa cada, striga: "iesiti afara, iesiti afara!" daca as fi fost in mall, as fi zis ca s-a dat drumu la reduceri. dar nu, nici pe departe; iar tara noastra este mult prea insignifianta ca sa zici ca e mana lui Bin Laden. tre' sa fie tot o eroare de sistem. ies si eu cu gloata afara si imi dau seama ca am avut dreptate. o noua zi ratata!
a doua oara cind a pornit alarma, dupa doar 3 zile, nu s-a sinchisit nimeni sa mai plece din birou. ar fi fost ceva ca tocma' atunci sa fie pe bune.
termin programul, merg la receptie sa vorbesc cu B. B. zambeste. intreb ce i se pare atat de amuzant iar ea imi face un semn discret sa ma uit la tavan. oh, da... una din placile tavanului fals sta sa pice. incep sa ma simt mandra ca nu sunt la facultatea de constructii civile si ca nu sunt nevoita sa imi stiu tot neamu' trecut in revista de careva.
si astazi, cum era normal, trebuia sa se mai intimple ceva. I. merge la baie ca tot omu'. I. se intoarce prea repede. mai are putin si isi smulge parul din cap iar vezica sta sa ii explodeze. de ce oare? acum da, mama s-ar supara daca ar afla de ce I. mai are putin si face pe ea, numa' ca nu in pat. I. ne povesteste...: "si m-am dus eu la wc (scuzati termenul, e doar popular, nimic vulgar), iar cand am deschis usa, sa cad pe jos. un absorbant (de retinut: folosit!!!) zacea lipit pe perete, chiar deasupra "budei". nimic anormal daca privesti din punctul "redbull-ului" de vedere. energizantul da aripi oricui, iar cum tamponul in cauza avea deja, a mai capatat putina putere... si sustinere. departamentul scrabit s-a gandit sa dea mail... daca ajunge la vreun barbat, promit ca o sa ma duc la rascoala femeilor date afara... de la prima directoare pana la ultima femeie de serviciu.
va urma... (cu siguranta)
mare hipermarket mare, sta sa cada cladirea pe tine dar esti fericit ca ai geamuri fumurii si un scaun de 2 milioane la birou. de ce imi suna a subiect de manea?! anyway...
ce-i drept, si mie mi-a suris ideea de confort... primele 2 saptamini. apoi au inceput ororile:
vine la mine o colega si, de-a dreptul oripilata, imi zice: "am dat sa deschid usa de la biroul de posta si am ramas cu clanta-n mana". am zimbit si mi-am spus ca e doar o intimplare nefericita din ziua de inaugurare a cladirii.
- trecu o zi, trecura trei - ma duc intr-o pauza bine meritata sa imi savurez linistita tigara in compania altei amice... pe terasa. incep si ii povestesc cat de bine ma inteleg cu sefa mea si cum vrea ea sa ma dea afara pentru simplul fapt ca nu ii place cum scriu. imi tot repet: menopauza e de vina. asta-mi distrage atentia de la eventuale refulari.
reteta era simpla: se ia o bucata mana dreapta si se propteste in coltul drept al tastaturii. pentru a da un bun randament, o meditatie de 2-3 ani la pian constituie un atu. se ia mina stanga (singura) si se plaseaza degetele unul cite unul pe tab, respectiv ctrl + s pentru un "save" mai rapid. firma va ureaza facturare placuta!
colega mea rade, mie insa mi se pare de plans. dupa mai multe incercari esuate in care am dat sa ii explic sefei ca google - my friend - si messul m-au ajutat sa scriu repede cu cifrele din partea de sus, m-am dat batuta. am impresia ca femeia asta e prietena cu murphy... si cu legile lui cu tot. incerc sa ii urmez "boassei" instructiunile ca sa imi iasa o factura ca la carte. si reusesc... intr-un timp de 3 ori mai mare. revin la sentimente mai bune cand observ ca m-a lasat in pace; reiau vechiul meu mod de tastare. wrong thought. m-a prins. si aici intervin legile de care vorbeam mai sus. toata ziua am folosit "regula mainii drepte" iar cind am vrut sa retraiesc momentele de glorie alaturi de cifrele ce-mi erau cunoscute, m-a vazut... scandal. nervi. amenintari. tot tacamu'. promit ca nu mai fac... de maine. asa spun mereu.
colega mea nu se mai opreste din ras. ii spun: "nu rade ca nu stii de unde sare iepurele..." (cine stie ce are aia prin geanta!?). terminam tigara si incercam sa iesim de pe terasa. clar. vive la France! vive notre carduri de acces! colega mea se opreste din ras, acum e randul meu. mai mult timp petrecut inchisa pe terasa -> mai multe tigari fumate -> mai putine facturi -> mai multe injuraturi de la "cei-de-sus". ma opresc si eu. not funny. cand mii de ginduri imi navigau prin materia cenusie, ce sa vezi?! om la orizont. mai important e ca... om cu card la orizont. incearca si el sa ne elibereze din mrejele sistemului de blocare-deblocare al usilor, dar fara rezultat. suntem condamnate la suferinta. eu deja sufeream cu nervii. nenea se da batut. pleaca. imi vine si mie sa plec, da' pe scurtatura. ma gandesc ca nu e mult de la 1 la parter.
se pare ca regina surprizelor tine cu noi... apare femeia de serviciu. oh, are si ea card. cite peripetii in doar 20 de minute. si... ce sa vezi?! la ea merge cardul. daca nu eram eu personaj principal la faza asta, as fi putut jura ca e o secventa dintr-un film prost cu... prosti.
iesim intr-un final din captivitate si ne intoarcem la iubirile noastre eterne: facturile.
alta zi, alta timpenie. stau la povesti cu V. imi spune cum, cu 3 ore in urma, a stat toata firma in frig pentru ca era cladirea armata iar sistemul nu mai raspundea la comenzi. sa ma mir? mai bine nu. nu am de ce. nu e prima si nici ultima oara. imi vad de treaba, cind o voce masculina de undeva din tavan ne roaga insistent sa parasim cladirea in cel mai scurt timp posibil. ies pe hol si ma simt ca in "jumanji". din toate birourile, baile si colturile ies femei tipand. alta, mai-mai sa cada, striga: "iesiti afara, iesiti afara!" daca as fi fost in mall, as fi zis ca s-a dat drumu la reduceri. dar nu, nici pe departe; iar tara noastra este mult prea insignifianta ca sa zici ca e mana lui Bin Laden. tre' sa fie tot o eroare de sistem. ies si eu cu gloata afara si imi dau seama ca am avut dreptate. o noua zi ratata!
a doua oara cind a pornit alarma, dupa doar 3 zile, nu s-a sinchisit nimeni sa mai plece din birou. ar fi fost ceva ca tocma' atunci sa fie pe bune.
termin programul, merg la receptie sa vorbesc cu B. B. zambeste. intreb ce i se pare atat de amuzant iar ea imi face un semn discret sa ma uit la tavan. oh, da... una din placile tavanului fals sta sa pice. incep sa ma simt mandra ca nu sunt la facultatea de constructii civile si ca nu sunt nevoita sa imi stiu tot neamu' trecut in revista de careva.
si astazi, cum era normal, trebuia sa se mai intimple ceva. I. merge la baie ca tot omu'. I. se intoarce prea repede. mai are putin si isi smulge parul din cap iar vezica sta sa ii explodeze. de ce oare? acum da, mama s-ar supara daca ar afla de ce I. mai are putin si face pe ea, numa' ca nu in pat. I. ne povesteste...: "si m-am dus eu la wc (scuzati termenul, e doar popular, nimic vulgar), iar cand am deschis usa, sa cad pe jos. un absorbant (de retinut: folosit!!!) zacea lipit pe perete, chiar deasupra "budei". nimic anormal daca privesti din punctul "redbull-ului" de vedere. energizantul da aripi oricui, iar cum tamponul in cauza avea deja, a mai capatat putina putere... si sustinere. departamentul scrabit s-a gandit sa dea mail... daca ajunge la vreun barbat, promit ca o sa ma duc la rascoala femeilor date afara... de la prima directoare pana la ultima femeie de serviciu.
va urma... (cu siguranta)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)