3, număr cu noroc!

La fel ca în basme, 3 este număr magic.
O astfel de magie s-a întâmplat şi cu administratorul meu, care de la 100 de greşeli într-o singură frază, a ajuns la una.

BRAVO!


Dacă o ţii tot aşa, poate următorul anunţ îl vei scrie în rime.

Până atunci...

Zece...

Avantaje în a locui cu părintii:

1. când veneam de la muncă/şcoală/oraş, eram aşteptată cu masa pusă, cu mâncare caldă şi cu o vorbă bună. acum mă aşteaptă motanul cu masa pusă... pe jos, cu o muşcătură de bun-venit, eventual şi cu perdelele împrăştiate prin cameră.

2. din când în când, îmi făcea bine să îi aud pe ai mei întrebându-mă ce notă am luat la examen sau ce mi-au mai predat profesorii. Luci mă întâmpină cu fundul sau cu o faţă de "'tu-'ţi facultatea aia, mi-e foame!"

3. când venea cineva în vizită, părinţii obişnuiau sa îi servească pe colegii mei cu o prajitură sau o atenţie. motanul îi aşteaptă cu un cadou în litieră.

4. motanul este un foarte bun ascultător, dar uneori simt nevoia să mi se raspundă altfel decât cu o vânătaie pe picior.

5. când eram supărată, puteam să mă duc la unul din părinţi şi să imi vărs of-ul. cotoiului dacă îi spun, face o faţă de parcă ar fi în tandreţuri cu inamicu'

6. primeam mai mulţi bani. Luci n-a muncit o zi în viaţa lui.

7. ai mei mergeau cu mine la cumpărături. cu Luci dacă aş merge, m-aş trezi la casă numai cu Whiskas.

8. părinţii îşi pot lua un motan, motanul nu-şi poate lua părinţi. pentru mine.

9. ai mei mă ajutau să ţin ordine în cameră. Luci ma ajută fix invers.

10. dincolo mă simţeam în siguranţă pentru că era tata. aici, decând l-am castrat pe motan, parcă aş avea colegă de apartament.

Avantaje în a locui cu Luci (motanul):

1. parcă e mai bine să mă trezesc dimineaţa cu un mieunat decât cu uşa trântită de perete şi cu un urlet: "Sandraaa, trezeşte-te că iar întârzii la şcoală!!!"

2. Luci dacă mă enervează, îl dau afară din cameră şi închid uşa. pe ai mei dacă îi dădeam afară din cameră, mă dădeau afară din casă.

3. dacă sunt nervoasă şi vreau să îmi descarc nervii înjurând ca la uşa cortului, Luci nu-mi neagă cei 7 ani de-acasă şi nici nu mă face nesimtită.

4. pot să chem la mine pe cine vreau, când vreau, să stea cât vrea. el tace şi înghite.

5. motanul nu mă sună niciodată să mă întrebe când vin înapoi. el e fericit şi două săptămâni fără mine dacă are mâncare şi apă.

6. Luci nu vine din 5 în 5 minute să mă întrebe când am de gând să dorm. a înteles că sunt o fire boemă care doarme ziua şi lucrează noaptea.

7. nu mă stresează cu întrebări tip: "Mănânci?" "Nu?" "Păi de ce nu mânânci?" "Dar când ai de gând să mănânci?"

8. el nu se supără că televizorul stă deschis non-stop, pe mute, chiar dacă eu am ambele calculatoare deschise şi de fapt mă joc pe telefon. bine, nu îi pasă nici când trag linie la sfârşit de lună.

9. ai mei s-ar supăra dacă i-aş lua din uşă cu: "Am picat examenu' de azi". Luci se gudură oricum.

10. dacă prefer să dau banii pe care îi am în momentul respectiv pe acuarele/pensule/ţigări/cola/etc. şi mă mai trezesc cu scrisoare de dragoste de la Enel că au de gând în viitorul apropiat să îmi închidă lumina, motanul nu comentează şi nici nu imi taie fondurile de vicii.

Din categoria...

ce perle a mai scos administratorul:



Dacă nu-şi revizuieşte analfabetismul, mă gândesc să nu mai plătesc întreţinerea pe un an.

Mesaj pentru admin: "Eşti deja la a doua abatere. Ştii să joci Whist? La a 5-a te premiezi!"

Defect!

Păi ori avem limbaj de inginer, ori nu mai avem?!

sursa: laborator Hidrotehnică

From Sandra With Love

Dragă dirigă,

M-am gândit să îţi scriu o scrisoare, având în vedere că nu ai avut bunăvoinţa să vii la reuniunea de 10 ani decând am terminat calvarul (pardon, clasele 5-8).
A fost chiar ok fără tine.

Lăsând la o parte subiectul de mai sus, vroiam să-ţi spun că, din păcate, ai avut dreptate. Globul tău magic a citit bine la vremea aceea, cum că ne vom rata toţi. Dar toţi!

Pentru început, voi vorbi în numele meu. Cum spuneam, ai avut dreptate. Am ajuns o ratată cu diplomă de Inginer (dacă nu crezi, Goagle "U.T.C.B." şi caută în arhivă).
Am absolvit cea mai slabă şi mai proastă facultate, cea de Constructii. In limba franceză. Ruşine să-mi fie!
Ştiu că Facultatea de Litere sau ce ai facut tu e de departe cea mai grea, dar cum spuneam, doar am ajuns o ruptă-n cur, Nostradamus feminin ce eşti!

În altă ordine de idei, m-am gândit să mai dau la o facultate. Aşa, dacă tot mi-am bătut joc de viaţa asta a mea, barem sa îmi bat joc până la capăt! Nu?!

Cât despre colegii mei, ce crezi, au ajuns şi ei rău de tot. Au niste funcţii înalte, la diferite firme, în diferite ţări. Totuşi pe undeva te inţeleg, este normal să crezi că am ajuns nişte depravaţi, muritori de foame, prin simplu fapt ca nu ai ajuns şi nu o sa ajungi niciodată la nivelul ăsta. Deci nu ştii despre ce vorbim!

În încheiere, ce vreau să mai spun este că, spre surprinderea ta, EXISTA VIAŢĂ DUPĂ TINE! Şi după şcoala generală!

Cu multă scârbă,
Sandra

later edit: Am intrat şi la master la buget. Poţi să-ţi mai bagi o dată unghia-n gât!

Hitler!

mama: sandra, du-te şi fă-ţi şomajul, că nu se mai poate aşa, nu eşti acoperită, nu ai carte de muncă, nu ai nimic. de câte ori vrei să iţi spun?
eu: ...
mama: trebuie să încerci să ieşi la liman, că stai aşa degeaba, o să se aleagă praful!
eu: mhm...
mama: trebuie să iţi faci şi foaie medicală, că dacă ţi se întâmplă ceva, rămâi pe stradă, mobilizează-te odată, chiar nu inţelegi nimic?!
eu: ...
mama: da.. mă mir că nu imi închizi telefonu.
eu: şi eu mă mir.

Că(l)cat!

dacă există ceva ce detest mai tare pe lumea asta, este călcatul. de fapt, să calc eu.
am primit cadou de ziua mea un fier nou care să m-ajute să înţeleg arta de-a face hainele să arate bine. un fier mov. (so gay!)
azi am primul interviu din viaţa mea pentru un job, ca atare n-am putut să dorm toată noaptea. acum vreo 3 ore m-am hotărât că e timpul să-l întrebuinţez, dacă tot l-am primit (ce apropo subtil...)
nici în momentul ăsta nu am reuşit să termin cămaşa. dacă stau să mă uit la ea, nici măcar gulerul nu arată aşa cum ar fi normal. şi-am încercat de toate: de la apă, aburi, până la un tutorial pe net. nu vrea!
e din ce în ce mai clar că nu sunt făcută pentru aşa ceva. dar nu e panică, nu e singurul lucru care nu-mi iese. tot dintr-un motiv ca ăsta, în clasa a 5-a, m-am mutat de la grupul fetelor care coseau, la cel al băieţilor care făceau traforaj. şi-am ajuns departe-n viaţă. nu cred că un căcat de călcat o să-mi pericliteze ascensiunea în societate, în carieră sau în viaţa personală.

iar dacă cineva se gândeşte: "ce proastă e asta, la 25 de ani nu ştie să-şi pregătească singură hainele", am două cuvinte să-i spun: "suge-o!"

în concluzie, urăsc fierul de călcat. şi dacă tot i se spune "fier", într-o zi am să-l duc la casat!

Licenţiată Restanţieră

un paradox, dar se poate întâmpla. mie mi s-a întâmplat.

mă sună acum câteva zile o fostă colegă de facultate, şi printre chicoteli, îmi spune: "să vezi... eram la ora de automatizări şi profu' avea o listă cu cei care au restanţă, dar nu o mai pot da în sesiunea asta. prin urmare, nu mai pot susţine licenţa. şi la un moment dat te-a strigat şi pe tine! m-am uitat la colegii mei şi le-am spus că tu ai luat-o în martie. ce organizare..."

există o vorbă, valabilă şi aici, desigur, adaptată situaţiei: "facultatea este organizată, da' nu prea."

şi totul porneşte de la secretariat (pentru cine nu s-a prins la ce facultate am fost, mai bine. şi eu ştiam că e serioasă. ea, încăpăţânată, nu şi nu.)
prima dată când am dat cu capu' de realitate a fost în anul 3, când în loc să fiu ajutată, sfătuită, am fost mai rău înfundată. în rahat. de nişte muşte bete.
nu era nicio urmă de îndoială că picasem anul, deci se presupunea că trebuie să reiau toate cursurile. în schimb, am fost îndrumată să frecventez anul terminal "până se afişază lista, tu du-te şi vezi-ţi de treabă la anu' 4 că n-ai picat nimic." şi textul ăsta l-am auzit din două în două săptămâni, atunci când mai treceam cu inima cât un purice pe la secretare. până în sesiune, când am luat majoritatea examenelor, dar nu puteau fi trecute în catalog, că ce credeţi, picasem anul. şi-asa am pierdut şi primul semestru din anul 3, şi primul din anul 4.
bineînţeles că în momentul în care am fost să cer socoteală, după ce au terminat cafeaua, cu un aer lejer, mi-au spus "am afirmat noi ceva?!"
şi lista de evenimente de genul poate continua...

deşi se presupune că am absolvit facultatea, eu mă duc cuminte să învaţ la automatizări. nu mi-e greu să-mi închipui ce s-ar mai putea întâmpla.

later edit: acum apar şi pe lista celor amânaţi. ca să ştim o treabă.

Nu...

- staţi acasă, oamenii care nu A primit pensia să se prezinte la poştă!
- azi, "mîine"!
- nu rupeţi poştaşul, nu e vina lui că oamenii nu A primit bani!