vineri, 26 iulie 2013

De Ce... Nu?!

Întrebarea "De ce?", în anumite situații, devine ilogică.
Acum ceva vreme, am fost întrebată de prietenul vechi al tatălui meu, de ce fumez. Ca să nu par grosolană și needucată, am evitat să îi raspund "De filtru", așa că doar am gândit și am zâmbit sarcastic.

În condițiile în care aș fi fost însă grosolană si needucată, l-aș fi chemat la o bere să ii dezvolt răspunsul. (bere plătită de el, asta ca să nu îmi ies din mână cu politețurile...)

DE CE fumez... pentru că, pe moment, mă simt fericită. Alte femei se preling de plăcere dacă își cumpără flori de la babe din Florești și le miros până le cade nasul. Altele se scurg de bucurie dacă își iau o geantă de 1.000 de euro de la amant, geantă pe care o poartă o singură dată. La fel ca și pe amant.
Pe mine, o țigară mă ține mai mult decât stă orice femeie să miroasă orice floare, iar dintr-un pachet pot fuma mai mult decât orice pițipoancă poartă geanta aia la evenimente la care, eventual, nici nu este chemată.

Unii spun că este o sinucidere lentă. Nu cred că 60% sau mai mult din populația planetei este sinucigașă. Noi nu bem furadan cu paiul și nici nu ne ducem la tratament cu picatura chinezească. Noi fumăm, și atât.

O altă explicație a "de ce fumez" este faptul că mă calmează. Pentru mulți, alegerea mea de a fuma poate fi o scăpare, în cazul în care mă enervează într-atât de mult încât îmi doresc să îi bat, să îi tai, ba chiar să îi torturez. Mă echilibrează, mă calmează și mă întorc la sentimente mai pașnice.

Închei acest post cu două versuri adaptate situației și cu speranța că nu se va mai găsi un alt ignorant care să-mi pună întrebarea aia atât de idioată...
"Vreau o tigară, vreau o tigară-n viața mea / Vreau o tigară, să mai pot fuma ceva."

P.S. Ăla care ghicește versurile are un Pall Mall albastru de la mine.