Ce Face Ea, Face Si Maimuta!

cred ca stim cu totii din presa cat de corect din punct de vedere gramatical vorbeste Eba. nu mai este o noutate pentru nimeni celebrul cuvant "succesuri", care a fost si parodiat de diferiti actori de comedie.

la vremea respectiva, toată tara a trecut prin diferite stari: de emotie (deh, ne reprezinta tara o femeie frumoasa, ce conteaza ca nu stie sa lege doua propozitii), de suspans (de fiecare data cand vorbea, toti cei care cunoastem limba materna, ne asteptam sa mai scoata un porumbel), de ciuda ("ia uite-o p'aia, din Bamboo a ajuns la Parlamentul Europei), si nu in ultimul rand de frica ("ne-am dat dracu' daca i se prelungeste mandatul").

in alta ordine de idei, cei care au o cultura mai vasta prin diferite domenii, cu siguranta au auzit de cele 4 faze din psihologie: negare, revolta, asumare si in final acceptare.
prin astfel de momente am trecut si noi, poate fara sa ne dam seama, exceptand motivele puerile pe care le-am mentionat mai sus.

in prima instanta a fost negarea ("deci nu, nu se poate asa ceva, nu se poate sa ne reprezinte fata presedintelui aici, d'apai peste hotare!" si nu este vorba nici pe departe de discriminare in ceea ce priveste varsta; experienta aceea pe care toti patronii de firme sau chiar statul ne-o cere, aceea de minim 3 ani, lipseste cu desavarsire).

apoi am trecut prin fiorii revoltei, in vremea ce aparea la microfon si insiruia niste cuvinte elevate si de specialitate, scrise mai mult ca sigur de altcineva. atunci cand isi lua ochii de la discurs si incerca cu timiditate sa prezinte o parere proprie, apareau dezacordurile si bine-stiutele "ăăăăăăă-uri" preluate ca o mostenire de la dascalii politici.

a treia faza si cea mai dureroasa a fost asumarea. a noastra, a poporului. faptul era deja consumat.

ultima faza, la care nu ar trebui sa se ajunga niciodata este acceptarea. eu nu pot sa accept. nu pot. nu pot si nu vreau.
imi doresc o alta viata pentru ea! o viata printre masini de lux, baieti frumosi, destepti si devreme-acasa, o viata asa cum ar trebui sa aiba toate persoanele de varsta ei.
in parlament e trist si plictisitor... se doarme, se citeste, se vizioneaza filme pe sub masa, iar o domnisoara trebuie sa traiasca din plin, ca si cum ar fi ultima zi...de politica.

acesta este unul din multele exemple de la televizor, dupa care ne ghidam in viata de zi cu zi si nu numai. pentru ca da, se presupune ca televizorul informeaza, nu indobitoceste.

ridic putin privirea catre titlu si-mi aduc aminte de ce am tinut sa scriu despre subiectul asta, cu mentiunea ca pana si "maimutele" ce copiaza fidel asa-zisele modele au o urma de bun simt si se autocorecteaza:





eu raman totusi la stadiul de negare.