Povestea porcului post-mortem.

De câteva zile încoace, scandalul cărnii expirate - ca să nu spun verde, împuțită și lipicioasă - a luat amploare.
La sesizarea unui cetățean care a cumpărat o astfel de scârboșenie, președintele ANPC a susținut că motivul culorii nu este cel mai sus menționat, ci faptul că acel animal - recte porc - a avut o plagă necurățată.
Nu se cunoaște încă proveniența plăgii, dar putem ghici...

Ipoteza 1: I-a fost tăiată jugulara. Nimic dubios până acum, în afară de faptul că jugulara este în partea de sus a corpului, iar coordonatele GPS arătau că bucățile erau din pulpă.
Ipoteza 2: Porcul a vrut să moară demn, așa că înainte să fie tăiat de alții, a decis să-și facă harakiri.
Ipoteza 3: N-a fost porc, a fost o scroafă. Și au tăiat-o când era la menstruație.

porcul în fapt

Trecând peste drama animalului profanat, o altă problemă dezbătută a fost depunerea unei plângeri. Același președinte ANPC a recunoscut că se poate suna la numerele afișate prin diverse supermarketuri până la orele 16:30. De fapt, se poate suna și după, dar nu va răspunde nimeni. Poate doar un robot, care este la fel de informat ca fostul mamifer domestic.

Așasar, dacă vi se va face poftă de ce e mai bun de la porc - pulpă zic, cu L - și abia spre seară observați că produsul dumneavoastră are culoarea ierbii trecute, mâncați! Nu e bun, nu, dar e cam tărziu să dați telefon. Și păcat de banii ăia.
Mai mult, dacă sunteți posesor de vârsta a treia și nu știți să mânuiți un calculator, faceți mai întăi un curs online, apoi depuneți sesizare pe site.
În momentul în care vă veți trezi cu un miros de hoit în casă, nu vă speriați, nu este de la dumneavoastră. Cel mai probabil, dovada a intrat în putrefacție. Deci cursul a fost prea lung.

Vis neîmplinit.

In copilărie aveam, ca orice alt copil, un vis. Numai că al meu era aparte.
Nu doream să devin prințesă (mai degrabă polițist, dar când am aflat ce ar urma să văd la "locul crimei", m-am lecuit), nu vroiam să am un castel (ci doar sa mă mut, ca să scap de gura lu' Hitler - pardon, mama) și nici nu îmi închipuiam cum vine un prinț pe cal alb și mă seduce (în conceptul meu, oricum acel "prinț" e tatuat, cu cioc sau barbă și vine calare pe un Harley; mă răpeste - deși este impropriu spus, mai degrabă l-aș răpi eu pe el - și fugim în Vamă).
Dorința mea era să găsesc pe cineva care să mă ceară de nevastă, iar eu, la starea civilă, să îi spun un mare "NU!"

Problema nu e că nu l-am găsit încă, nici că am crescut și nu mai am eu inimă să fac așa ceva, dar zilele trecute am aflat cu stupoare că aș lua amendă.
In tot acest timp, singura întrebare care m-a bântuit a fost "De ce?"

Am înțeles motivul pentru care se dau amenzi dacă suni la 112 și spui că ți-a murit. (Cum cine? La intrare!)
Am înțeles-o și pe aia cu comanda de taxi la poliție. Am înțeles cam tot ce se poate înțelege. Dar pentru un simplu "Nu"?

Ar fi ilogic să mă gândesc la faptul că primarul și-ar pierde timpul cu mine. Din contră, ar scăpa și el mai repede de textul ăla tâmpit și de mozoleala de după.

Apropo, mi se pare o idioțenie partea cu "nesilit de nimeni". Și dacă s-ar mărita vreuna constrânsă de împrejurări cu cel mai mare cămătar din Rahova, tot n-ar putea să spună: "Domnule primar, vedeți... eu sunt obligată să îl iau de bărbat pe tancul ăsta chel, că dacă nu, vine mâine cu săbiile și îmi taie toată familia, toate neamurile, și dacă tot nu s-a săturat, îmi dezgroapă rudele moarte și le taie și pe-alea... Așa că vă rog să vă faceți meseria."

Dacă tot intră în parlament diferiți să își rezolve diferite (personale), mă bate gândul să supun și eu la vot o lege prin care să se scoată amenda respectivă.
Nu de alta, dar poate mai sunt altele/alții ca mine, iar eu sunt pro visuri împlinite!

Rugă pentru întreținere

Dă-ne, Doamne, ierni ușoare pentru întrețineri mici!

De Ce... Nu?!

Întrebarea "De ce?", în anumite situații, devine ilogică.
Acum ceva vreme, am fost întrebată de prietenul vechi al tatălui meu, de ce fumez. Ca să nu par grosolană și needucată, am evitat să îi raspund "De filtru", așa că doar am gândit și am zâmbit sarcastic.

În condițiile în care aș fi fost însă grosolană si needucată, l-aș fi chemat la o bere să ii dezvolt răspunsul. (bere plătită de el, asta ca să nu îmi ies din mână cu politețurile...)

DE CE fumez... pentru că, pe moment, mă simt fericită. Alte femei se preling de plăcere dacă își cumpără flori de la babe din Florești și le miros până le cade nasul. Altele se scurg de bucurie dacă își iau o geantă de 1.000 de euro de la amant, geantă pe care o poartă o singură dată. La fel ca și pe amant.
Pe mine, o țigară mă ține mai mult decât stă orice femeie să miroasă orice floare, iar dintr-un pachet pot fuma mai mult decât orice pițipoancă poartă geanta aia la evenimente la care, eventual, nici nu este chemată.

Unii spun că este o sinucidere lentă. Nu cred că 60% sau mai mult din populația planetei este sinucigașă. Noi nu bem furadan cu paiul și nici nu ne ducem la tratament cu picatura chinezească. Noi fumăm, și atât.

O altă explicație a "de ce fumez" este faptul că mă calmează. Pentru mulți, alegerea mea de a fuma poate fi o scăpare, în cazul în care mă enervează într-atât de mult încât îmi doresc să îi bat, să îi tai, ba chiar să îi torturez. Mă echilibrează, mă calmează și mă întorc la sentimente mai pașnice.

Închei acest post cu două versuri adaptate situației și cu speranța că nu se va mai găsi un alt ignorant care să-mi pună întrebarea aia atât de idioată...
"Vreau o tigară, vreau o tigară-n viața mea / Vreau o tigară, să mai pot fuma ceva."

P.S. Ăla care ghicește versurile are un Pall Mall albastru de la mine.

Cinci Motive Pentru Care Urăsc Sărbătorile.

1. Pentru că sună la ușă toți țiganii nespălați. 
    Demult nu mai există (sau poate nu mai simt eu cum trebuie), spiritul și frumusețea colindelor. În ultimii ani, vocile angelice ale studenților de la teologie îmbrăcați la costum, au fost înlocuite de voci răgușite și ușor manelare ale unora care, în restul timpului, inhalează prenandez la colțul străzii.
  
    Nu mai vine nimeni pentru mere, colaci și nuci, vin ca să iși burdușească buzunarele pe jumătate rupte, cu bani. Dacă ai încerca să le dai nuci, s-ar putea ca fratele, tatăl sau cumnatul tău să primeasca un șut într-ale lui.

    Întenționez să imi pun la ușă o pancartă pe care să scrie: "Atenție! Stăpân rău!"

2. Pentru că trebuie să pun de-o parte două salarii ca să îmi permit să cumpăr un brad.
    Nu mi se pare deloc normal să dau pe un brad 100-200 lei, în sensul în care îl țin mai puțin de două luni. Cu banii ăia, aș putea să îmi schimb cuptorul cu microunde. Sau să imi iau două telefoane proaste la ofertă, dar care m-ar ține oricum de 10 ori mai mult ca un brad.

    Nu am înteles niciodată ce plătesc de fapt: efortul aceluiași fel de tigan care taie un brad din pădurile patriei mele, sau efortul lui de a-l fura și un fel de "premiu" de a nu fi fost prins de autorități?

3. Pentru că oamenii sunt mai ipocriți, nu mai buni.
    Este cel mai bun moment din an să minți pe toată lumea în față, iar ea să accepte cu bucurie.

    Nu ai mai băgat în seamă un om 364 de zile, iar brusc, în ziua de Crăciun, îl suni și îi spui cât de dor ți-a fost de el, cât ai fi vrut să vorbiți mai des și cât de mult ți-ar plăcea să îl revezi. În cel mai scurt timp. Iar el, poate mai ipocrit, răspunde cu o bucurie superficială: "Da, și mie mi-ar plăcea!". Clar! Dacă îti era așa dor, de ce mama dracului nu ai dat un semn până acum? Ti-a trecut brusc Altzheimer-ul datorită perioadei care mustește de semificație divină?! Pe dracu!

4. Pentru că cel puțin 70% din mâncarea cumpărată și gătită se aruncă.
    Toată lumea cumpără, cumpără și iar cumpără. Unii se și împrumută. Mâncare cu tona. Pe care o gătește timp de două zile și o aruncă în trei minute.

    Vine masa de Crăciun. În familie, cică. Încă un motiv de reproșuri, certuri și scandal. Asta în pauzele dintre felurile de mâncare, 50 la număr, pe care le îndeasă toți ca porcii pe care tocmai i-au tăiat. Dacă mâna cerească nu iși face prezența și acum, fac o vizită și pe la spital.
  
    Apoi, cum am mai spus, restul mâncării se aruncă. Ce naiba, o dată în an meriți așa ospăț.

5. Pentru că după sărbători, nu se schimbă nimic. 
    Aceeași lume insignifiantă și proastă. Poate cu 7-8 kg în plus.

Poveste De Dragoste: Romeo Și... Cartea!

foto: "Cireașa de pe tort" (sursa: youtube)

          Deși vorba: "O poză face cât o mie de cuvinte" este valabilă și în situația dată, simt nevoia unor completări. 

          Când eram în școala generală și învățam noțiuni ca "antiteza", ni se dădeau nenumărate exemple, pentru a ni se întipări mai bine în minte explicația. La momentul acela, înțelegeam, mai mult sau mai puțin... dar dacă cineva mi-ar fi spus: "Cel mai elocvent exemplu de antiteză este Romeo Fantastik și cartea", sunt sigură că de la început, în mintea mea n-ar mai fi existat urmă de dubiu sau interpretare. 

          Bine, limba română fiind ambiguă, iar stimabilul din poză nespecificând CE îi place să citească, nu poate fi acuzat nicicum. Declarația lui, însă, îmi amintește de răspunsul pe care l-am dat profesoarei de română, în bășcălie, la întrebarea: "Ce ai citit în vacanța de vară?", și anume: "Subtitrările de la filme!" (ce a urmat nu cred că mai are relevanță...)

          Judecând după legea română, până la proba contrarie, trebuie să i se acorde prezumția de nevinovăție. 

          Așa că până data viitoare, hai palalila!

P.S. Iar dacă găsiți emisiunea, citiți comentariile și aprobați...sunteți răutăcioși!

Concertul Mileniului

Eu: Mergi cu mine la un concert? O să fie la Sala Palatului.
A: Cu cine?
Eu: Cu Fuego! Vreau să fiu una din miliardele și miliardele lui de fane!
A: Daaa, hai să mergem! Serios! Și facem misto!
Eu: Ei nah... glumeam! Nu îi dau eu bani lu' ăla! Dacă vrea bani, să își vândă casa părintească!